Parfumul vacanțelor cu zăpadă

 
Atunci când trăiești departe de casă, în timp devii un fel de acrobat: care știe să calce pe vârful picioarelor printre amintiri, ca ele să nu cumva să se trezească și să te năvălească, să te copleșească și să te învăluie, cu parfumuri, arome, culori, emoții intense și unice, pe care știi prea bine că nu le mai poți trăi nicăieri și niciodată.

Atunci faci salturi printre emoții, te simți că un artist de circ, care merge pe sârmă și încearcă să rămână în echilibru, un iluzionist, care a învățat de unul singur toate scamatoriile și care ascunde obiecte, gânduri, emoții și lacrimi…

Există însă momente în care nicio scamatorie nu mai are efect! Amintirile îți dau târcoale la început într-un mod nedeslușit. Într-o dimineață cu rouă sau cu zăpadă, apoi într-o noapte cu cer înstelat și aer tăios, te înconjoară încet încet și nu-ți lasă nici o cale de scăpare. Nu-ți rămâne altceva de făcut decât să te predai. De Crăciun eu mă predau amintirilor, să facă cu mine ce vor ele! Le-am disciplinat și le-am îmblânzit aș zice cu succes, tot anul, chiar dacă din când în când au mai luat-o razna, dar am reușit să rămân pe sârmă, în echilibru și să execut char și ceva păși de dans…

Crăciunul e momentul în care mă predau amintirilor și aș minți dacă aș spune că nu-mi place, chiar dacă le simt cum fac tumbe prin sufletul meu și mă zăpăcesc.

Oricât de mult aș căuta în jurul meu, oricât de vigilente mi-ar fi toate simțurile, oricât aș încerca să adulmec parfumuri sau arome pierdute într-un timp îndepărtat, nu aș regăsi nicăieri mirosul intens de rășină și pădure, care inunda casa bunicilor, în ziua de ajun. Dimineața devreme, înotând prin zăpadă până la sanie, mergeam în pădure cu bunicul să alegem bradul de Craciun. Îmi amintesc zăpada aceea albă și sclipitoare care parcă mă încalzea deși afară era un frig de crăpau pietrele.

Sania era trasă de cei doi cai ai noștri, Stela și Fulger, care își făceau, cu greu, drum printre troiene, era tare frig, ningea fără oprire, cu fulgi imenși și grei, care ni se așterneau în urmă, ștergând orice semn al trecerii noastre pe acolo. Brazii era împovărați de atâta alb, zăpada se transformase în țurțuri de gheață, care atârnau de crengi, ca niște lumânări răsturnate. În aer parfumul de pădure, de pământ reavăn, de mușchi de brad era îmbătător. Legam bradul în spatele saniei și îl duceam acasă. Îl scuturam de zăpadă, avea trunchiul gros și bunicul îl cioplea cu migală.. Noi îl împodobeam în camera dinspre stradă, pentru că trebuia să lumineze drumul lui Moș Crăciun, atunci când va ajunge la noi, pe înserate. Îmi plăcea la nebunie să ies seara, pe drum, și să mă uit la brazii care luminau toate casele, din camera dinainte, aceea în care intrai doar de sărbători. Unde să mai simt mirosul amar și aspru de lemne proaspăt tăiate, stivuite cu grijă de bunicul sub sobă, încă umede și pline de zăpadă? Ieri eram la niște prieteni, care au casă și șemineu, la un moment dat, mi-am vărăt nasul în lemnărie, încercând să regăsesc aceeași mireasmă de pădure…știu că sunt patetică, dar credeți-mă, lemnele astea nu au nici un miros!

 
 
Să te trezești în dimineața de ajun și primul aer pe care îl respiri să fie cu parfum de nuci, zahăr, vanilie și mac, parfum de cozonac aburind pe masă, tocmai scos din cuptor…dacă nu e ăsta un paradis pentru simțuri, atunci care e? Bunica mea avea cuptor în curte și se trezea cu noaptea în cap să frământe, bunicul făcea focul, aducea din lemnărie niște bucăți lungi de lemn, care ardeau molcom, se încingeau în flăcări înalte, apoi deveneau jar. Atunci era momentul în care se puneau la copt cozonacii. Se rumeneau așa de frumos, iar când bunica îi scotea din cuptor aburinzi și îi ducea în casă…până și aerul, înghețat de ger, se înmuia de atîta parfum.

La mine în oraș am o pizzerie care coace la cuptor cu lemne. Când mergem să mâncăm o pizza, adesea îl iau pe Jojo și ne așezăm în fața cuptorului, cu scuza că vrea să vadă cum se face o pizza… el așteaptă pizza cu miros de mozzarella și busuioc, eu ... aș vrea să pot închide ochii și să simt mirosul dulce de nuci și vanilie!

De fiecare data când merg acasă la întrebarea pe care mi-o pune de fiecare dată, mama: "Ce vrei să-ți gătesc?", răspunsul meu e invariabil același, de ani de zile: cozonac. Pot renunța la orice, dar nu și la cozonac, de fapt, la mireasma lui caldă, cu care să mă trezesc în dimineața de ajun. E ca o întoarcere magică în timp, uneori vitală și necesară, un fel de… hrană pentru dor.


Numai că acum nu va mai fii niciodată la fel … acasă, nu mai există! Mama a plecat și ea acum o săptămâna să-i facă cozonac lui tata, acolo sus, unde sper eu că este o lume mai bună!

Parfumul vacanțelor cu zăpadă este înscris la Mirela pe site!
Toate imaginile sunt de pe pixabay.com

Comments

  1. Ce mi-ai topit inima si m-ai lasat asa cu un nod in gat...
    O imbratisare e prea putin, orice e prea putin atunci cand mama pleaca
    A plecat si a mea de multi ani
    Tine-ti amintirile aproape si, atata timp cat esti la randul tau mama pentru cineva, parfumul amintirilor va ramane mereu proaspat
    Cu mult drag, cu nesfarsit drag iti las gandurile mele bune <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc draga mea! Da, sunt tare necajita ca si mama(soacra) a plecat …
      Mama mea a plecat cand aveam 34 de ani … deci multi ani în urma!
      Iti doresc sarbatori fericite alaturi de cei dragi tie! Multumesc!
      Te îmbratisez!

      Delete
    2. Om bun, om bun ce esti tu! Te imbrastisez cu nesfarsit drag si poate cand mai ajungi prin Bucuresti, imi dai un semn <3

      Delete
    3. Cred ca am nevoie de o minunae ca sa pot ajunge în Bucuresti!
      Multumesc, te îmbratisez cu acelasi drag! <3

      Delete
  2. Cata emotie in amintirile tale. Ce Craciun frumos aveai in copilarie si nu stiu cati erau norocosi sa-si aleaga bradul din munte. Mi-e dor de zapada aceea si de noi mici sa ne pierdem prin ea. Iti doresc sa regasesti ceva din miresmele Craciunului de demult, cumva. Si sa fii puternica sa treci prin cele grele. Stii eu cred ca ai nostrii plecati dincolo, s cumva cu noi si stiu tot ce gandim despre ei si ne sustin. Te imbratisez, cu drag si-ti doresc numai bine si bune! :) Pupiciiii

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc Ina.
      Da, trebuie sa avem putere sa trecem si peste aceasta încercare, dar am învatat deja ca timpul vindeca rani … dar nu le si inchwide definitive!
      Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

      Delete
  3. A parfum de amintire e aici la tine, Ella... A parfum de cozonac care transforma o tristete in aroma de vanilie si dor...
    Sarbatorile cu pace si liniste in suflet sa vina!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Probabil ca ai dreptate! Multumesc!
      Imi pare rau ca nu te-ai iscalit ca sa stiu cine a scris aici! :)
      Craciun fericit alaturi de cei dragi!

      Delete
  4. Poate ca acum, mai mult ca niciodata, am realizat ca un parfum, un miros mai aparte, o boare
    oricat de suava, trezeste amintirile mult mai puternic decat orice altceva.
    Niciodata nu vom fi suficient de pregatiti pentru momentul cand acea casa, unde eram 'acasa', nu mai este, decat in amintirile noastre.
    Cred ca nu mai pot scrie altceva!
    Poate anul acesta decembrie este mult diferit, dar sper sa ne regasim pacea in miracolul Craciunului si al sarbatorilor de iarna!
    Te imbratisez cu drag!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc Suzana!
      Cred ca tu ma întelegi perfect! Nu stiu cat de diferit va fi pentru noi acest Craciun dar stiu ca va fi tare … greu!
      Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

      Delete
  5. Dragă Ella,
    Nu pot să cred că s-a pierdut comentariul, dar citind povestea ta nostalgică și plină de iubire, voi comenta din nou, cu aceeași prietenie pe care ți-o port și care e neschimbată!
    Mama ta minunată...familia...copilăria, toate sunt încă prezente, atât de frumos le-ai povestit...bunicul, pădurea, brazii și cozonacul! Crăciunurile copilăriei nu se compară cu nimic, dar nici cu Crăciunurile petrecute cu copiii tăi, care sigur au avut un farmec aparte, nu pot fi comparabile. Și pentru că cel mai prețios parfum al Crăciunului este cel de cozonac proaspă copt , eu îți ofer unul de la Casa Demeter, care miroase a cozonăcei cu scorțișoară, brioșe și alte bunătăți specifice minunatei sărbători.
    Te îmbrățișez cu mare drag!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mirela drag, chiar nu ma crezi ca nu am gasit comentariul tau nicaieri?!
      Anul acesta a fost un an greu … In februarie a murit fratele meu iar acum mama(soacra)!
      Scriu cu greu cuvantul soacra pentru ca ea a fost mama … si atat!
      Iti multumesc de comentariu si îti doresc sa te bucuri alaturi de mama ta multi ani înainte!
      Desigur ca este foarte important sa ma bucur aaturi de copii mei, dar atunci eu sunt cea care face cozonacul! :)
      Va doresc un Craciun fericit! Imbratisari!

      Delete
  6. Emotionant! Condoleante! Dumnezeu sa-i odihneasca si tie sa-ti dea putere sa zambesti amintirilor cu Craciunuri parfumate! Si eu mai dau cateodata (adevarat, tot mai rar) de mirosuri care-mi amintesc de bunici si de iernile petrecute in casa lor, de pogacelele furate pe furis noaptea, dupa ce bunica le culca sub stergare pe masa din sufragerie. Stiu atunci ca ei sunt mereu cu mine; nu m-au parasit niciodata.
    Sarbatori linistite!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc Alina!
      Nu stiu care este motivul de nu ma lasa Gogo :)) sa public comentariul la tine pe blog …..
      Poate ceva din setari, la mine sau la tine! Cine stie?! :))
      Ai zis pogace … si acum mi-a venit aroma lor si o pofta nebuna! De data asta mama mea era cea care facea pogace! Si erau o bunatate!
      Multumesc! Sa aveti sarbatori frumoase!

      Delete
  7. M-am emoționat până la lacrimi. Sunt și eu un mare acrobat, dar acum, și datorită ție, m-am lăsat pradă amintirilor. Foarte frumos și scris cu atâta căldură, încât sunt convinsă că mama ta a zâmbit și te-a învăluit în iubire. Multă putere în pierderea pe care ai suferit-o! Îți trimit din tot sufletul un gând bun...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc de apreciere!
      Daca si tu traiesti departe de casa cred ca ma întelegi perfect!
      Este greu cand ma gandesc ca sunt orfana … si eu si sotul meu!
      Multumesc pentru gand! Iti doresc numai bine si daca ajungi sa-ti vezi mama de Craciun, imbratiseaz-o si din partea mea!

      Delete
  8. Ce emotie ai pus in povestea asta! Ma crezi ca eu nu am avut niciodata brad natural in casa? Poate cate o creanga sau o coronita, dar brad nu. Intamplarea face ca tocmai anul acesta, ieri mai exact, sa luam brad natural, cu zapada pe el. Sotul rade de mine si zice ca a trebuit sa vin in America ca sa am brad natural. Brazii sunt crescuti special in pepiniere, am vizitat in vara. Au multe crengi, o frumusete. Sigur ca m-am intristat cumva pentru ei dar pana la urma cred ca face parte din ciclul vietii. Asa cum e si povestea ta, o poveste adevaratq despre ciclul vietii. Cand ai vorbit de cuptor si lemne si cozonac am realizat ca in casa miroase a paine calda, pentru ca am pus masina sa faca paine. Din mici detalii retraim atmosfera copilariei sau incercam sa o regasim cate zile avem pe Pamant. Iti doresc putere sa treci peste pierdere si sa tii amintirile celor dragi cat mai vii!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hi, hello! Ma bucur sa aflu ca "ai sarit oceanul"! 😅
      Da si la Olanda este aceeasi procedura, braii sunt crescuti în pepiniere si nu ai voie sa tai brazi din padure! Ar fi si pacat! Am avut si eu multi ani la rand un brad din plastic, dar anul trecut ne-am mutat si nu l-am mai luat! Am cumparat unul natural anul asta.
      Asa e ca miroase fain cand se coace painea? Si eu am o masina de paine si coc aproape zilnic la ea! Iti multumesc pentru gandul bun si support!
      Va doresc împiniri si realizari acolo în tara "tuturor posibilitatilor"! Parca asa zic americanii, nu? 😅

      Delete
  9. Nu am avut idee ca este al doilea blog al tau dar, da, eu eram "neiscalita". Încă o dată iti urez sărbători fericite!!
    Mala.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc Mala!
      Aveam eu asa o banuiala ca t esti … desi ai negat! 😅
      Si sarbatorile tale sa fie minunate, cu multa dragoste si caldura!

      Delete
  10. Mai intai povestea am venit sa citesc. Mi-e tare dor de iernile serioase, cu zapada asa cum o descrii! Acum, pare ca vine Iepurasul nu Mos Craciun.
    S-au impletit in sufletul meu bucuria si tristetea. Si eu am un nod in gat, dar si zambesc. Amintiri frumoase ai si, cumva, seamana cu ale mele. Desi pe toti cei dragi - care nu mai sunt - ii am in suflet la fiecare sarbatoare privesc cu nostalgie in gol, imaginandu-mi ca sunt acolo, la masa, si se bucura alaturi de noi. Mi-au ramas doar amintirile parfumate, amintirea glasurilor lor...
    Te imbratisez cu drag! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Anul acesta a fost prea mult pentru mine! In februarie a murit Michael si acum mama …
      Dar încerc sa raman optimista oricat de dureroase sunt gandurile ca nu îi voi mai vedea niciodata! Am o fotografie cu familia mea cand eram mica, cred ca aveam 4 ani, nu sunt sigura si ma uit la ea si nu pot înca accepta ca doar eu mai sunt în viata!
      Si eu te îmbratisez, Diana draga!

      Delete
  11. Tare dragi ne sunt amintirile copilăriei alături de părinți și bunici. Mirosurile ei le purtăm cu noi viața întreagă. Să-i fie odihna veșnică mamei tale! O vei păstra în suflet viața întreagă alături de miresmele cunoscute și îndrăgite. Să ai un Crăciun de poveste, Ella dragă!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc Dana!
      Cred ca fiecare duce în suflet toata viata mirosurile si amintirile copilariei … Cred ca acesta este bagajul nostrum sentimental!
      Un Craciun fericit alaturi de cei dragi tie!

      Delete
  12. Lindas imagens ♥️
    http://unhasdaraquel.blogspot.com

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Parfumul sifonierului - Clubul Condeielor Parfumate

Parfumul florilor de munte

Parfumul ochilor caprui ...